Sala oglinzilor - Lucian PERȚA

      AVERTISMENT!
      Producţiunile din această pagină sunt cenzurate, fireşte, de aceea, vă rugăm să vă apropiaţi de ele cu prudenţă. În realitate, lucrurile stau şi mai şi... .


        Parodii...
Cuvinte încrustate
de Ion Borșa


Stau demult în ascultare
Ce şopteşte Universul,
Vreau să ştiu cum poate oare
Şoapta lui să nască versul.
Stau aşa, cu pixu-n mână
Şi caiete pregătite,
Inspiraţia să-mi vină,
Că de mult timp îmi promite.
Stau, c-aşa-s pensionarii,
Răbdători scot câte-o carte,
Toţi spun c-au motive varii,
Dar pândind celebritate.
Mie nu asta mi-e scuza,
Spun că alt chip de stat nu e,
Stau la poartă pândind muza,
Pân-oi deveni statuie!
6.
de Ioan Mărginean


Şi a fost noaptea de cenaclu.
Cuvintele necoapte
Treceau prin distileria poetică
A poetului Mureşan Ion
Şi deveneau din firave şoapte
Cuvinte bune de predică,
Pline de har şi bonton.
Ca păsările ieşeau din cerul gurii
Şi ca fluturii de noapte i se roteau în jur,
Ca în jurul unei lămpi şi auditorii,
Adică noi, încercam să dialogăm matur
Cu ele, cu obrajii roşii de emoţie
Şi fericire, de parcă toţi
Am fi inhalat un drog,
Dar ele zburau în altă direcţie,
Aşa că şi-n noaptea aceea,
Ca şi-n alte nopţi,
N-am reuşit decât un monolog!
Sufletul
de David Dorian


Mă pregătesc să merg la servici.
Serviciul meu este la Biblioteca Județeană „George Coșbuc”
și sufletul meu se simte ca în rai aici.
Puteam, desigur, și în alte locuri să mă duc,
fiind inginer, puteam găsi multe paradise derizorii,
puteam să stau la o tejghea sau la un birou,
picior peste picior, obținând mărunte victorii,
îndurând umilințele clienților,
considerându-le drept cadou.
Aici la bibliotecă însă mi-e mulțumit și cuminte
sufletul, fiindcă mi-e îngrijitor de cuvinte.
Când scrii...
de Nicolae Bosbiciu


„Când scriu, scriu totdeauna pe malul
unei ape, de obicei pe malul cel mai înalt, cu prudenţă,
acolo, la înălţime, în susurul apei, harul
şi duhul poetic îmi fac poezia mod de existenţă.
Ora când scriu nu contează,
ci doar să fiu bine înfipt în pământul cuvântului
şi pământul să-l simt de unică folosinţă,
fiindcă azi, cel ce creează,
am observat, tot mai des şi nu-i bine,
să publice e tentat
şi manuscrise străine!”
Poezia
de Maria Olteanu


Poezia, după cum spun unii,
E conversaţia omului cu cerul
Lumina din lacrimile lunii,
Ţipătul planetei când fierul
Omului i-ajunge la oase.
Poetul nu are nicidecum o viaţă roză,
Dacă Dumnezeu şi criticii o să mă lase,
Îmi ridic o casă şi m-apuc de proză!




www.assbn.ro ©Grigore Cotul. Toate drepturile rezervate.